Consideratii despre un subiect tabu

Continuam dezbaterea despre presa tiparita din Cluj, astazi fiind randul lui Silviu Manastire, directorul editorial al editiei de Transilvania si Banat a cotidianului Gardianul.

Nu cred in echidistanta insititutilor de presa clujene din simplu fapt ca ii cunosc pe majoritatea celor care fac sau muncesc (importanta nuanta) in presa, in special in cea scrisa. La fel nu pot lua in serios nici discutiile de cafenea purtate despre cine este sau nu mai influent in Cluj sau mai credibil. Pentru ca daca e sa ne luam dupa vanzari nimeni din presa scrisa nu sta foarte grozav. Asta daca vanzarile sau profitul ar fi singurele criterii ce pot cuantifica succesul sau insuccesul unei publicatii. Si stiu sigur ca nu este asa. Sunt cativa baieti destepti la Cluj care impachetau ziare in cupoane de Caritas, nu au demonstrat nimic profesional, nu au tiraje, nu-i stie nimeni din presa straina, nu au fost invitati in viata lor la un congres al jurnalistilor occidentali dar sunt extrem de potenti financiar si fac jocuri de cafenea cu saptamanale cat o foaie. In jocul asta ii atrag si pe altii pe care ii injurau deunazi iar politicienii locali si oamenii de afaceri care fac si ei, evident, diverse jocuri le finanteaza pistoalele cu apa numite ziare.

Pentru mine conteaza in primul rand cantitatea de adevar a informatiei, care trebuie sa bata spre 100 la suta in orice articol, iar erorile sa fie umane nu voite. Nu ma intereseaza nici grija permanenta a deontologilor din presa locala care toata ziua ofteaza in sedintele de asociatie profesionala ca nu cumva sa supere pe cineva „puternic”. Iar apoi primesc bani dupa ce realizeaza compendii despre succesul unui club de fotbal patronat de un baiat teribil de certat cu legea. Povestea cu credibilitatea si manipularea e fara sens. In fiecare zi presa din toata lumea manipuleaza, sau mai elegant spus formeaza perceptii. Daca nu credeti cititi orice carte buna de comunicare si media. E o non- discutie din start. Cum am spus, ma intereseaza valoarea de adevar si forta informatiei, exclusivitatea ei si curajul de a aborda subiecte grele. Acolo e presa! Spre exemplu, e cazul de acum al jurnalistului de investigatii Mihai Munteanu de la EVZ care a demarat o teribila ancheta fluviu despre afacerile ofiterilor de Securitate retrasi la pensie. La Cluj ii avem pe jurnalistii Mihai Soica, Cosmin Puris sau Tudor Stirbu si cam atat daca stau sa ma gandesc bine. Ei au incercat de-a lungul timpului sa ridice valul. Iar la Cluj valul e al dracului de greu si plin de praf.

Ca raspuns la intrebarea colegilor de la citynews.ro referitoare la motivul pentru care presa scrisa din Cluj nu reuseste sa „creasca” eu cred ca primii vinovati sunt patronii. Unu: cred ca la Cluj trebuie sa ramana maxim doua grupuri de presa locala si restul sa fie reprezentat de corespondentii mediei centrale. Colegul Tibi Farcas  avea dreptate cand spunea ca s-a cam aglomerat piata. Apoi ar mai fi compromisurile. Nu publici nimic taios, nu poti avea sperante. Spuneam si intr-un editorial din Gardianul ca nu e musai si nici indicat ca zi de zi toata presa sa deschida editiile cu mega-dezvaluiri. Dar nici ce se petrece la Cluj nu e normal. Deschideti pagina de internet a oricarui ziar de un nivel mediu din Europa si veti vedea agresivitatea pozitiva si simtul critic al acestora. Presa trebuie sa exagereze intr-un scop nobil si in cadrul general al interesului public, cam asa ii invita pe jurnalisti sa-si faca meseria si CEDO, din cate imi aduc aminte. Iar daca vorbim despre meserie inchei spunand ca o alta mare lipsa a presei clujene este o specie extrem de rara in Romania: aceea a managerului de media, oarecum exact opusul jurnalistului ideal. Din compromisul pozitiv al acestor doua categorii poate iesi presa de calitate. 

Silviu Manastire
director editorial Gardianul
editia de Transilvania-Banat