Presa de print clujeana, la cotitura

Cine are raspunsul la intrebarea "de ce nu creste, nu se impune nici un ziar de print in Cluj Napoca" are raspunsul la un secret. Unul puternic, cu mare impact si influenta. Ce inseamna "impunere"? Tiraj mare, profit mare, influenta? Greu de decis. Ma tem ca eu nu am acest raspuns. 


Consideratiile mele sunt facute  din punctul de vedere al unui ziarist de teren, fara experienta manageriala. Experienta unui palmas, cu vechime in munca. Cu greseli si succese pe masura.


Eu cred ca lipsa unui ziar cu tiraj la Cluj este vina patronilor, editorilor, marketingului, redactorilor si reporterilor la un loc. Toti au o vina. Lucrurile nu se pot departaja aici decisiv.  In momentul in care iti "permiti" sa nu ai fax, telefon, benzina la masina, contracte de munca platite la zi, si tot arsenalul, scump, foarte scump, de resurse alocate, automat munca oamenilor se face in mod corespunzator. Fenteaza, nu mai au luxul curiozitatii, se complac. Le scade entuziasmul. De aici moartea ziarului. Nu ai ce sa le ceri, ca iti arunca in fata situatia. Pentru ca nu se mai obtin informatiile de care are nevoie un ziar ca sa fie atractiv. Scade si atitudinea ziaristilor fata de presiunile de orice tip, miraje de orice fel. Un ziar rezista prin informatii puternice, prin produs mediatic propriu, dupa acoperirea evenimentelor anuntate.


Exemplu de ziar sortit mortii? A fost cazul ziarului fara telefoane sau fax ani si ani, "Mesagerul Transilvan" din ultima sa perioada, 1997-2000. De ce nu a investit atunci patronatul, oricare a fost el? De ce nu l-a inchis daca era complet nerentabil?  E cazul altor multe ziare de-a lungul istoriei presei postcomuniste clujene. Intrebari fara raspuns...


Dar de ce au murit "NU", saptamanal foarte puternic, de ce nimeni nu a mai investiti serios in el, sau de ce s-a inchis "Ziarul de Cluj", investitia Ringier, cu 6.000 de ziare vandute pe zi la data inchiderii. S-a venit cu camionul si s-a inchis redactia. Scurt. Aici intram in ceea ce se numeste ori capitalism feroce, pe "plan de afaceri" ori inadecvare la piata. Greu de spus. Sau lipsa de rabdare in obtinerea rezultatelor. Un ziar e scump, foarte scump, o stiu si eu dupa atata timp. Implica resurse mari si profit mic, financiar. Cel mult un profit simbolic, de influenta, in randul opiniei publice. Insa nu e putin lucru acesta, sa ai publicul de partea ta. 


De ce "Faclia", "Monitorul de Cluj", "Ziua de Cluj" si restul cotidianelor tiparite si care se vand la chiosc scot tirajele care le scot? De ce presa clujeana de print nu vinde pe zi cat un singur cotidian din Arad, sau Timisoara?


Publicul a fost obisnuit cu ziare slabe, fara impact, cu presa "moale", necombativa. De ce? Greu de spus. Pentru ca deranjeaza aranjamente. Poate ca sunt slabi reporterii, coordonatorii. Si inca un argument. Sunt prea multe, mult prea multe institutii media in Cluj. 14 titluri de presa. Oferta prea mare fata de cerere. Intrarea in Uniunea  Europeana, in loc sa duca la disparitia de titluri, s-a finalizat cu o inflatie. Presa, spun si patronii, e subfinantata. Interesele au predominat in fata planurilor de afaceri chibzuite, orientate spre informare corecta si impartiala si respect pentru advertiseri. Ziare gratuite, saptamanele gratuite, saptamanale transformate sub presiunea ziarelor online sau print in cotidiane. A aparut presa ca dupa ploaie. Desi e scump sa te lansezi, e scump sa iti faci promovare pe audiovizual.


E aici si o goana dupa profit care nu poate fi atacata. E capitalism. Sau poate ca e doar satisfacerea unor interese de alte natura. Inca un aspect. Piata de publicitate clujeana nu poate, pur si simplu, sa sustina, singura, acest val de presa print decat cu greu. E un cerc vicios aici. Probleme sunt si cu ziaristii. Se intra prea usor, fara o pregatire solida, se pleaca usor, se migreaza si mai usor in media. Unii, la primul succes se cred deja Cristoiu. Nu exista o cultura a colegialitatii. Unii se urasc pe altii la infinit. Publicul, o zicem cu totii, e destept. Nu il poti fenta. El vede unde e ziarul "de partid", si destule au fost in anii care au trecut si poate mai sunt inca. Publicul vede unde e munca de reporter autentic si unde e  comanda. El nu poate fi mintit si nu te mai cumpara. Scade tirajul, scade automat venitul din publicitate. De aici, probleme cu resursele, cu lichiditatile.


Cred ca a venit timpul ca cei care detin media sa se intrebe sincer daca au resurse sa o tina, sa ofere angajatilor un adevarat loc de munca. Cu trainiguri, cu calificare, cu motivatie. Am trait cu totii, reporteri, redactori, editori, in promiscuitate. Nu are rost sa mai lucram la institutii media doar ca sa fim ziaristi, fara nici o perspectiva. La ziare fara impact, fara atitudine, fara obiective clare. In care nu se investeste pe termen lung. Aceasta este lumea in care am intrat si trebuie sa jucam in hora. E singurul lucru care eu il cer, ca palmas, patronatului de presa, care decide in definitiv. Dar care va avea nevoie, mereu, de ziaristi neobedienti, gata sa se sacrifice pe campul maret al muncii de teren. Mai multe despre presa scrisa clujeana in luna octombrie, in cartea mea "Istoria presei clujene scrise postcomuniste".

Tiberiu Farcas