Ne pare rau, vizionarea acestei pagini nu este posibila in Internet Explorer 6, 7.
Pentru a explora continutul citynews.ro, va rugam sa downloadati unul din urmatoarele browsere:
Pentru a beneficia de experienta completa a sitului citynews.ro, va rugam sa downloadati unul din urmatoarele browsere:
Continua pe Citynews.ro
×
inchide
Go to TOP
Joi, 20 Iun. 2013, 19:13
6
7368

INTERVIU NECONVENŢIONAL Mircea Rednic: Eu nu-s „Puriul”! Nu vedeţi ce bine arăt?

Mircea Rednic a fost printre cei mai longevivi fotbalişti din istoria fotbalului românesc. La 37 de ani cucerea titlul cu Rapidul lui Mircea Lucescu. Şi juca titular. Şi-a început cariera sub bagheta lui „Il Luce”, sub furnalele Hunedoarei, şi s-a retras cu binecuvântarea aceluiaşi uriaş antrenor. A pus în cui, atunci, şi cele 83 de prezenţe sub tricolor.

interviu neconventional mircea rednic eu nu s puriul nu vedeti ce bine arat
Video 2: 
Video 3: 
Video 4: 

 

Dacă te gândeşti la „Puriul” sau la „Strâmbul” când auzi numele lui Mircea Rednic rişti să pierzi tot ce-i mai important. Acest interviu poate fi o întruchipare a maximei care ne spune că „tinereţea e o stare de spirit”. Aşadar, ţin să divulg că nu am găsit niciun puriu în biroul noului antrenor al CFR-ului. Şi mai e ceva. E cu neputinţă să stai strâmb în faţa vieţii şi să scrii, în acelaşi timp, istorie în fotbalul românesc.

Reporter: La primul antrenament aţi ţinut un discurs. Ce le-aţi transmis jucătorilor?

Mircea Rednic: Le-am transmis ce trebuie să le transmită orice antrenor care vine la CFR: totul pentru performanţă! Cele opt trofee cucerite în cinci ani te obligă la aşa ceva. Aici au toate condiţiile pentru performanţă. E simplu. Eu, staff-ul meu tehnic şi jucătorii trebuie să ne îndeplinim obiectivul impus de şefi: titlul!

Şi dvs. puteţi intra în istorie. Aţi putea deveni al doilea antrenor din istoria Ligii 1, după Valentin Stănescu, care câştigă titlul cu trei echipe diferite.

Sincer, nu am timp să mă gândesc la detalii de acest gen. Oricum, în mod cert ar fi o realizare importantă! Noi, antrenorii, trebuie să gândim practic şi să ne calculăm paşii. Mai întâi trebuie să-mi fac un lot echilibrat şi valoros şi, apoi, să-l transform într-unul de învingători.

Tactic vorbind, la CFR, în ultimul timp, s-a folosit cu precădere sistemul 4-2-3-1. Aţi spus că o să treceţi la 4-4-2. Se pretează acest modul pe jucătorii pe care-i aveţi? Ce noutăţi veţi aduce?

Este adevărat. CFR avea jucători buni de contraatac şi, din acest motiv, echipa aceasta a obţinut performanţe apărându-se bine şi ieşind pe contraatac. Nu a fost o partitură care să placă ochiului, dar a fost una eficientă. Eu vreau să găsesc o soluţie prin care să îmbin jocul deschis, ofensiv, spectaculos, cu cel eficient, de rezultat. Exact acest lucru i-a lipsit CFR-ului în ultimul timp. Au fost prea multe victorii pe muchie de cuţit. Vreau o echipă care să joace fotbal şi să-şi creeze ocazii cu uşurinţă. Paradoxal, am fost fundaş, dar echipele mele întotdeauna au jucat fotbal, chiar dacă nu mi-a ieşit tot timpul rezultatul dorit.

Ştiu că citiţi cărţi despre fotbal. Ce culturi fotbalistice preferaţi? De unde vă inspiraţi?

Din cultura franceză şi italiană, evident, dar filosofia care m-a marcat a fost cea olandeză. M-a impresionat încă de tânăr modul de a lucra al olandezilor. Un stil ofensiv, un stil care a avut rezultate spectaculoase. E un stil care se poate aplica şi în România. Înainte de Revoluţie era ideal pentru fotbalistul român.

Care sunt principiile de bază ale antrenorului Mircea Rednic?

Jucătorii când au mingea trebuie să atace. Chiar şi portarul, prin poziţionarea sa. Când pierd mingea, toţi trebuie să se apere. Ei trebuie să înţeleagă că ăsta e fotbalul modern, asta se cere. În finala Ligii din acest an nu aş fi crezut vreodată că o să-i văd pe Robben şi pe Ribery făcând faza defensivă atât de bine. Astăzi, nu se mai poate cu jumătăţi de măsură. Antrenamentele o să le croim pe acest principiu de joc. De la nea Mircea am învăţat că pentru fotbal te dedici 24 de ore pe zi. Chiar dacă acum şi el mai „fură” câte un somn de patru sau cinci ore. A mai îmbătrânit şi el, ce să facă?

“Lucescu ne lăsa în mijlocul drumului”

Apropo de ritmul de muncă nebun al lui Mircea Lucescu. Cum erau acele drumuri Hunedoara - Bucureşti pe care, împreună cu Andone, Mateuţ sau Gabor, le făceaţi cu maşina în perioada în care dânsul era, în acelaşi timp, antrenor-jucător la Corvinul şi selecţionerul naţionalei?

Nu pot să uit în viaţa mea. Decât să fi mers cu nea Mircea la volan mai bine mergeam pe jos de la Bucureşti la Hunedoara. Aveai o frică cu el... Vorbea numai de fotbal. Ne deplasam cu o Dacie roşie şi chinuită. Câteodată nu avea nici benzină. Ne lăsa maşina pe valea Oltului şi aşteptam pe cineva să ne remorcheze sau să ne dea un litru sau două de benzină. Uita să pună benzină şi uita să aibă bani la el. Însă îl împrumutam cu plăcere. Ne spunea că ni-i dă înapoi, dar nu aveam curajul să-i mai cerem. La câţi bani ne-a băgat în buzunare la ce fotbalişti a scos din noi, ar fi fost chiar culmea să mă duc la el pentru 100-200 de lei.

Vă număraţi printre „copiii” lui Mircea Lucescu. Ce a însemnat acest aspect pentru cariera dvs.?

Aşa este. Mă număr printre „copiii” lui Mircea Lucescu. A fost o plăcere, o onoare şi o mare şansă să lucrez cu el. La început am fost chiar şi coechipieri. Eram colegi de linie la Corvinul. Eu jucam fundaş dreapta, dânsul extremă dreaptă. Meseria de antrenor se şi fură şi nea Mircea era foarte deschis. Nu aplica tratamente preferenţiale. Ne învăţa pe toţi la fel. Cei care au fost receptivi şi s-au arătat interesaţi au avut numai de câştigat. Din acea generaţie doar unii dintre noi am mers pe această cale.

Acum, peste ani, când priviţi în trecut, care sunt cele mai valoroase amintiri cu care aţi rămas din perioada de glorie a Corvinului?

Ce vremuri... Aveam o singură casă de cultură la Hunedoara, unde nu se întâmpla mai nimic, un cinematograf... Toată lumea trăia pentru fotbal, pentru noi. Oamenii de acolo se mândreau cu noi, iar noi puneam mai mult suflet. Aveam şi bani, dar asta nu conta, pentru că nici nu aveam unde să-i cheltuim pe vremea aia. Eram înconjuraţi de dragostea oamenilor, eram răsfăţaţi. Ce-i drept, ne mai dădeam şi noi şmecheri cu lăutarii de atunci. Câţi bani au mai făcut pe spatele nostru... Aruncam şi noi cu banii cum fac unii astăzi cu maneliştii lor. Totuşi, era diferit atunci. Era o boemie.

„Lua securistul la cafea...”

Existau şi alte avantaje. Faţă de românul de rând, aţi avut posibilitatea să ieşiţi în Occident.

Aşa este. Mici avantaje. Mai aduceam şi noi o cafea, nişte ţigări...

Exista teama faţă de turnători? Au apărut tot felul de dosare celebre în ultimii ani...

Ce-i drept, noi eram angajaţi la combinat ca oţelari, ca turnători, ca instalatori (n.r. - râde). De aici ne luam banii. Ce să torni? Când îi mai aud pe unii... Ne era frică şi de noi înşine. Lua securistul la cafea cot la cot cu noi... (n.r – râde cu poftă). Apropo, nea Mircea chiar ne ducea în mină. Ne-a dus de foarte multe ori. O făcea tactic, ca să vedem cât de greu se câştigă banii. Era o căldură infernală.

V-a ajutat?

Normal! Îmi spuneam, Doamne, nu pot să ajung aici vreodată!

Aţi început fotbalul cu Lucescu şi v-aţi retras tot sub comanda lui, târziu, la 38 de ani. Aţi debutat pe banca suferinţei imediat după acest moment. Când aţi început să luaţi notiţe?

La 18 ani, la Corvinul. De fiecare dată când mă simţeam atras de un mod de lucru, de un exerciţiu anume, mi-l notam într-un caiet. Îmi spuneam că nu se ştie niciodată! Am inventat şi eu antrenamente. Mi-am dat seama că sunt un om de teren, potrivit pentru acestă meserie. Am moştenit de la nea Mircea arta de a fi mai mult decât un antrenor. Mircea Lucescu era acelaşi om la Corvinul, cum îl vedeţi acum la Şahtior, doar că opera cu mijloacele de atunci.

După Corvinul a urmat Dinamo. În Groapă aţi fost printre protagoniştii celor două momente cheie din istoria clubului: semifinala CCE din 1984 şi semifinala Cupei Cupelor din 1990. Care generaţie a fost mai bună?

Prima a fost mai puternică şi vă spun de ce. Traseul a fost mult mai greu. Am eliminat Hamburgul lui Magath, campioana Europei, am eliminat Dinamo Minsk, o forţă a URSS-ului la acea vreme. După meciul retur din Germania ne-au aşteptat suporterii la aeroport. A fost unic. Nu o să uit niciodată acele momente.

De unde porecla de „Strâmbul”?

Se poate spune că Gigi Mulţescu a fost eroul acelei duble cu Hamburg?

Da, putem spune acest lucru, pentru că el a făcut diferenţa. La golul de acasă a avut puţină şansă. Portarul Stein a alunecat în momentul şutului. A făcut un joc excelent la Bucureşti, dar mai ales la Hamburg, când golul său a picat la fix. La 3-0 nici măcar nu mai ştiam pe unde suntem (n.r. - zâmbeşte).

Celebra dublă cu Liverpool...

Da, mi-o amintesc perfect şi astăzi.

Era Barcelona acelor vremuri şi aţi fost aproape de o minune.

Nicolae Nicuşor şi secundul Cornel Dinu au pregătit extraordinar de bine această dublă. Aveam nişte trimişi speciali în Anglia, dar ne-a scăpat un singur detaliu: Sammy Lee. Era cel mai scund jucător de pe teren. Avea 1,57 de metri. Pe meciurile studiate el nu venea niciodată în careu. Augustin a avut o bară, un gol turcesc, pentru că în primă fază am crezut că mingea a intrat în poartă. Apoi, la un corner, a venit „gogoşarul” ăsta de Lee, că aşa i-am spus toţi după meci, şi a marcat... Postelnicu şi ceilalţi conducători nu ne-au certat. Au fost foarte mulţumiţi. La Bucureşti a fost altceva. A plouat mult în ziua meciului. Noi eram tehnici, combinativi, dar a ieşit un joc de bătaie pe care l-am pierdut. Am egalat, e drept, dar nu am putut mai mult. Oricum, Liverpool era o mare forţă atunci. Dalglish, Ian Rush sau Souness, ultimul îi rupsese gura lui Movilă...

Diferenţa dintre fotbaliştii români de atunci şi cei de acum?

Era ambiţie, se punea suflet. Chiar simţeai o responsabilitate faţă de toţi oamenii dragi din jurul tău, faţă de români. Astăzi e altceva...

Făcând o paranteză, ca fost dinamovist, poate „Renaşte Legenda”, conform ultimului slogan dinamovist?

În vremurile pe care le trăim, fără bani nu ai cum să te lupţi cu echipe puternice.

Să vorbim şi despre rivala lui Dinamo, Steaua. Aţi spus că nu veţi antrena niciodată acolo. De ce?

Nu mă văd acolo. Am jucat şi am antrenat prin alte părţi. Nu sunt bine venit şi nu m-aş duce niciodată, indiferent de conducători. În altă oridine de idei, şeful pe care l-am avut la Standard a fost de zece ori mai rău decât unii de pe aici, de la noi. Habar nu avea de fotbal, îl interesau doar afacerile. Funcţiona pe principiul celor care cred că dacă au bani sunt implict şi specialişti. Aceastea au fost probleme care m-au determinat să plec de la Liege.

Revenim la aspecte mai plăcute. Ca fotbalist, aţi fost extrem de longeviv la nivel de mare performanţă. Vă menţineţi excelent şi acum. Dezvăluiţi-ne secretul.

Să ştii că acum încep să trag ponoasele (n.r. - râde). Mă dor genunchii, ligamentele încep să mă lase. Lăsând gluma, eram cumpătat. Mă preocupa să am o anumită alimentaţie, o anumită medicamentaţie. Ştiam când era vremea distracţiei, când era momentul să mai ies cu o fată... Toate la timpul lor, echilibru. Sunt un mare amator de vin bun şi consumam la momentul potrivit câte-un pahar. Principala mea preocupare a fost fotbalul. Familia şi fotbalului. Multă muncă şi perseverenţă.

Hadeţi să lămurim şi originea celor două porecle cu care v-aţi ales în lumea fotbalului...

„Puriul” nu ştiu cine Dumnezeu mi-a spus aşa... Când joci fără probleme la 37 de ani e normal să apară astfel de porecle. Nu ştiu de unde asta cu „Puriul”. Arăt bine! (n.r. - zâmbeşte) Şi „Strâmbul”? Păi sunt strâmb la propriu. I-a uite (n.r. - îşi întinde mâinile).  Nu pot să întind mâinile cum trebuie. Piciorul îmi fuge în stânga. Nu mai am un ligament încrucişat. Ce Dumnezeu, mă mai operez la 51 de ani?! Poate îmi pun o proteză! (n.r. - râde din nou cu poftă)

Hagi spunea că la naţională v-aţi ales cu porecla asta.

Da, pentru că le spuneam întotdeauna pe faţă ce aveam de transmis. Nu vorbeam doar de dragul de a-i face plăcere cuiva. Şi în trecut, şi acum e la fel. Pe mulţi îi doare dacă le spui ceea ce simţi în faţă, fără ocolişuri. Aici m-au poreclit „Strâmbul”, în Belgia îmi spuneau „Gentlemanul”.

Nimeni nu-i profet în ţara lui. Sunteţi mai iubit la Liege decât la Dinamo.

Şi la Dinamo mă simt iubit. Noi ne-am stabilit din 1993 la Liege. Fetele mele au făcut şcoala în Belgia. Am încercat să le feresc întotdeauna de presă, de publicul larg, dar nu puteau avea probleme. Probleme de acest gen există când ele vin în România. Acolo lumea îşi vede de treaba ei. Belgia e casa mea. Dar mie nu-mi place chiar atât de mult. E prea mare linişte şi ordine. Îmi place aici, la noi, agitaţia (n.r. - afişează un zâmbet ştrengăresc). Ştiu că suporterii mă iubesc foarte mult acolo. I-au făcut o primire foarte ostilă noului antrenor şi îmi pare, sincer, foarte rău de acest lucru.

Care sunt cei mai buni prieteni pe care îi aveţi în fotbal?

Nu mai văd niciunul pe aici (n.r. - se uită în jurul său). Am avut atâtea probleme cu prietenii. Am rupt multe prietenii. Prefer să fiu mai retras din acest punct de vedere.

Aţi văzut vreun jucător în care să vă regăsiţi, care să semene cu Mircea Rednic?

Am fost unicat! (n.r. - râde zgomotos). Nu, e greu de spus. Eu l-am avut ca idol pe Beckenbauer. Am jucat un timp libero, la fel ca el.

Daniel Niculae, Bratu şi Radu Ştefan sunt doar o parte dintre jucătorii care au crescut enorm sub comanda dvs. Bokila cum a apărut la orizont?

Nu vreau acum să spunem că sunt un mare antrenor care a lansat foarte mulţi jucători. Într-adevăr, aceşti jucători au explodat avându-mă pe mine ca antrenor. Bokila nu prindea nici măcat lotul la Zulte. În România evoluează excelent. Ce vă sugerează acest lucru? Nu mai spun adevărul, că iar mă face lumea „Strâmbul”. CFR a demonstrat contrariul în Europa. L-am văzut la un meci, mi-a plăcut, şi am început să cer dvd-uri cu el. La Petrolul, după patru meciuri, vine Walter şi îmi spune: „Măi Mircea, cred că am comis-o cu ăsta!”. I-am spus să aibă răbdare că încă nu a prins niciun meci titular. Hamza era cel mai iubit de suporteri, dar până la urmă Bokila l-a scos din echipă. S-a ajuns să se înceapă cu el primul „11”.

Spuneaţi că vă simţiţi ca acasă aici, la Cluj. Ce amintiri vă leagă de aceste locuri?

Părinţii mei sunt din Sălaj. Asta în primul rând. Am foarte multe neamuri în Cluj. Am petrecut mult timp aici, mai ales în copilărie. Sora mea a terminat liceul de limbi străine în acest oraş. Dacă pun la socoteală toate rudele şi toate mândrele care le-am avut prin Cluj, pot să spun că media de spectatori la CFR va creşte cu vreo 200 de oameni la fiecare meci de acasă (n.r. - râde cu poftă).

Interviu realizat de Cristian Aszalos

Articole din aceeasi categorie
Naţionala României va juca la Cluj şi Botoşani în Rugby Europe International Championship 2019, a anunţat Federaţia Română de Rugby (FRR) pe site-ul său oficial.
27 Dec. 2018
08:30
0
De vineri, 16 noiembrie și până duminică, 18 noiembrie, Sala Polivalentă din Cluj-Napoca găzduiește Campionatele Mondiale de Futnet.
16 Noi. 2018
12:24
0
Iulius Mall Cluj găzduiește, pentru al șaselea an consecutiv, cel mai mare turneu de squash organizat în România.
16 Noi. 2018
09:29
0
Cei mai buni jucatori de futnet din lume se vor întrece la Cluj-Napoca, în perioada 16-18 noiembrie, în cadrul Campionatului Mondial.
06 Noi. 2018
08:45
0
Asociația Sports Culture organizează evenimentul de înot de 24 de ore ce va avea loc pentru prima dată la Cluj-Napoca.
01 Noi. 2018
08:45
0
Daniel Săsărman, directorul tehnic al echipei naționale a României de futnet, a anunțat numele celor 15 jucători convocați în lotul lărgit pentru Campionatele Mondiale de Futnet de la Cluj-Napoca, din
29 Oct. 2018
10:34
0

Post new comment

Comentarii

Despre declaratia lui Rednic mai veche in legatura cu U Cluj nu l-ati intrebat nimic? Nu va dat secuiul acceptul?

"Intrebat in legatura cu o declaratie pe care a dat-o in urma cu ceva timp, potrivit careia singura echipa din Cluj pe care o va antrena este Universitatea Cluj, Mircea Rednic a raspuns: "Nu mai conteaza ce am spus. Eu am mai spus ca nu mai vin in Romania si am venit. Un singur lucru este clar: singura echipa pe care nu o antrenez in Romania este Steaua, in rest sunt profesionist si merg unde se vrea performanta." sport.ro

Iar te bagi in seama ca chilotii stii tu unde cu caricatura aia dec echipa.Of de s-ar desfiinta odata ca m-am saturat de australopitecii ce-i are ca suporteri!! Vorbe sforaitoare si gaunoase ca un putregai. Minciuni ordinare . Auzi tu mai: echipa fanion! Pres de sters picioarele! O rusine pentru Transilvania!!!

Asa arata sfarsitul.Spus pe din spate.Cartu,Andone,Rednic?Ce au castigat antrenorii astia?Dupa zeci de milioane primite,aduci antrenori care ce au in CV?Doua titluri in 20 de ani?Castigate in Romania?

Succes dl.Rednic si sa speram ca va aduce un nou trofeu la Cluj !

Super inerviu. Sper sa aveti succesul pe care al doriti atat dumneavoastra cat si noi suporteri. Multa bafta. Forta cfr

Felicitari pentru acest articol. Mult succes Rednic, sper sa merg cu placere sa vad meciurile CFR-ului!

Adaugă comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.

Filtered HTML

  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Filtered words will be replaced with the filtered version of the word.
  • Taguri HTML permiseŞ <em> <strong> <cite> <blockquote> <code> <ul> <ol> <li> <dl> <dt> <dd>
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.

Plain text

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență vor fi șterse.

Comentarii

01 Jan. 1970
02:00
01 Jan. 1970
02:00
01 Jan. 1970
02:00
Inchide